Web Analytics Made Easy -
StatCounter
Otita externa - Alerta ORL
Otita externa

Otita externa

Otita externa este o boala foarte des intilnita. Ea reprezinta inflamarea si infectarea tegumentului conductului auditiv extern (CAE).

Nu vi s-a intimplat vreodata sa va „manance” urechea sau sa va curga o secretie ciudata din ureche? Aceasta infectie se dezvolta pe un tegument al CAE deja lezat (dupa spalaturi auriculare sau aspiratii auriculare in vederea extragerii unui dop de cerumen sau folosirea insistenta a betigasului de ureche) sau pe un tegument cu proprietati fizico-chimice modificate fata de normal (dupa bai in piscine sau riuri, dupa actiunea unor detergenti care distrug stratul protector de grasime si stratul epidermic superficial ).

Microorganismele responsabile pentru aparitia acestei infectii in marea majoritate a cazurilor sunt bacteriile: Stafilococi, Pseudomonas aeruginosa= bacilul Piocianic, Streptococi, care sunt bacterii saprofite ( adica traiesc in mod normal pe tegument fara a face rau organismului si cind tegumentul e lezat acestia intra in „rana” si se multiplica ducind la crearea acestei infectii). Aceasta infectie se numeste otita externa difuza bacteriana. Un al doilea grup de microrganisme care pot initia aceasta otita externa sunt ciupercile=fungi: Candida Albicans, Aspergillus (niger, fumigatus, flavus). Infectia la nivelul CAE generata de fungi se numeste otita externa micotica=otomicoza.

Exista o mare diferenta intre cele doua otite in ceea ce priveste simptomatologia, aspectul clinic si tratamentul.

Otita externa bacteriana se manifesta printr-o secretie purulenta, viscoasa ( otoree, in termeni medicali) continind germeni si celule epiteliale descuamate; uneori chiar poate sa fie de culoare verzuie cu false membrane care ne-ar indica bacilul Piocianic drept cauza de aparitie. Aceasta secretie purulenta daca stagneaza in conduct inflameaza si mai mult tegumentul, il mareste pe toata circumferinta lui si ajunge ca acesta sa stenozeze CAE astfel incit sa nu mai poata intra in ureche nici macar un „ac”.

Toate aceste modificari le simtim prin: infundarea urechii= scaderea auzului, durere intensa cu exacerbarea acesteia noaptea, congestia (roseata) tegumentului pavilionului la intrarea in CAE, miscarea pavilionului dureroasa, exteriorizarea de secretie purulenta; in cazuri mai severe (netratate la timp) se poate ajunge la febra, inflamarea ganglonilor locali. In spatele acestei infectii din CAE timpanul se inflameaza si el, se inroseste contribuind si el la durere.

Otita externa micotica apare astfel: la nivelul peretilor CAE se observa niste „deseuri” gri-albe, asemanatoare cu o sugativa umeda, conidioforele infectiei cu Aspergillus se vad ca niste firisoare negre printre detrisuri sau se poate vedea ca o masa cazeoasa albicioasa sau neagra cu peretii CAE inflamati. Deobicei simptomatologia este saraca, cel mai des intilnim o „mincarime” a CAE foarte intensa si mai suparatoare.

Ca sa punem un diagnostic cit mai corect trebuie prelevata o secretie auriculara si pusa pe un mediu de cultura si identificat germenele cauzator; daca iese bacterie ar trebui facuta si o antibiograma pentru a ne putea da seama la ce antibiotic e sensibil. Tratamentul celor doua otite externe are o componenta comuna: prima etapa= aspirarea tuturor secretiilor din conduct si spalarea locala cu dezinfectante: apa oxigenata, rivanol, alcool boricat, se poate lasa si o mesa impregnata in rivanol pentru 24-48 ore care trebuie stropita din cind in cind cu rivanol pentru a scadea mai repede inflamatia locala; si o componenta diferita astfel ca in otita externa bacteriana se aplica picaturi cu antibiotic local (Ciplox, Garasone) si in cea micotica se aplica picaturi cu antifungice ( Clotrimazol, Hexoderil).

Foarte important: inainte sa ne punem orice tip de picaturi trebuie sa ne asiguram ca urechea este „curatata”= „toaletata”. Orice otita externa trece in maxim 7-10 zile, insa la unii oameni persista mai mult. Oare de ce? Predispozitia la aparitia otitei externe si recidiva este data de urmatoarele cauze :umiditatea crescuta cronica la nivelul CAE ( oamenii care traiesc in mediu cald si umed si transpira mult), traumatisme locale repetate (cum ar fi scarpinatul in ureche cu bat de vata, chibrit, cheie, etc…), purtarea unei proteze auditive, diminuarea secretiei de cerumen la cei care isi curata frecvent urechea cu betigasul de ureche ( cerumenul avind un” rol protector), ph acid la nivelul CAE, patrunderea apei contaminata cu tot felul de germeni in ureche; pacientii cu psoriazis sau dermatita seboreica sunt.

Otita externa micotica poate fi in unele cazuri continuarea unei otite externe bacteriene prost sau insuficient tratata. Sfatul meu: nu va mai scarpinati cu „nimic” in ureche, nu va faceti decit rau ( iritare si infectie locala).

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Pune o intrebare

Adresa ta de email nu va fi facuta publica.