Web Analytics Made Easy -
StatCounter
Amigdalita cronica - Alerta ORL
Amigdalita cronica

Amigdalita cronica

Dupa cum am relatat in articolul precedent, amigdala are rolul de a indeparta microbii din aerul pe care il inhalam, microbi care sunt capabili sa infecteze tot organismul. Drept urmare amigdala duce „lupta dupa lupta” in indepartarea acestor germeni din aer; din nefericire mediul in care traim este foarte toxic pentru organismul nostru: plin de germeni (microbi si virusi) si noxe.

Astfel ajungem sa descoperim la un moment dat ca avem amigdalita cronica. Adica amigdalele sunt marite in volum, ies din loja lor si se pot vedea cu usurinta la deschiderea gurii si sunt pline de „gauri” = cripte. In aceste cripte se acumuleaza resturi alimentare, detrisuri, celule moarte, bacterii sub forma unor grunji albi care se numesc CAZEUM.

Cind avem o asa situatie: amigdale hipertrofiate, cu cripte si din cind in cind se vad pe suprafata lor grunji albi suntem in fata unei amigdalite cronice hipertrofice criptice cazeoasa. In acest moment amigdalele se pot inflama foarte usor si pot descarca in organism germeni in mod continuu, astfel devenind un focar de infectie sistemic. Aceasta amigdalita cronica hipertrofica criptica este o indicatie de scoatere chirurgicala a amigdalelor, pentru ca in acest moment ele nu mai au rolul de a apara organismul ci de a-l infecta.

Cronicizarea este favorizata de structura criptica a amigdalelor (cu posibilitatea de a retine resturi alimentare, germeni si celule moarte), obstructia nazala produsa de o deviatie sept nazal si hipertrofia cornetelor nazale, terenul alergic, atmosfera poluata. Amigdalita cronica poate fi intilnita cel mai frecvent in copilarie, cind poate da obstructia aeriana la nivelul cailor respiratorii superioare alaturi de vegetatiile adenoidiene, dar poate fi intilnita si in adolescenta si la tineri.

Poate exista amigdalita cronica si fara hipertrofia acestora, diagnosticul punandu-se pe anamneza ( istoricul pacientului: care relateaza numeroase pusee amigdaliene in antecedente) si pe analize de laborator (ASLO, VSH, PCR, leucocitoza crescute).

Anamneza mai pune in evidenta si asocierea de fenomene la distanta in momentul unui puseu acut amigdalian, astfel:

  • cefalee;
  • dureri articulare;
  • dureri musculare;
  • lombalgii;
  • tumefieri articulare;
  • sau chiar aparitia unor boli la distanta: glomerulonefrita, reumatism articular acut, endocardite.

Simptomatologia in amigdalita cronica este „saraca”: j

  • jena in gat;
  • senzatie de corp strain;
  • tuse seaca;
  • halena fetida (miros urat);
  • gust neplacut in gura si uneori expulzarea de dopuri cazeoase albicioase.

La examenul clinic ORL se mai poate evidentia apasarea dureroasa unilaterala pe pilierul anterior, congestia pilierului anterior, prezenta unui ganglion satelit subangulomandibular. Exista situatii in care se poate observa hipertrofia unilaterala (doar a unei amigdale), in acest caz suspicionam o tumora amigdaliana beningna/maligna.

Insa poate exista o hipertrofie unilaterala amigdaliana fara a avea o modificare patologica. Hipertrofie amigdaliana bilaterala poate sa existe si in cazul unor boli sistemice, deci sa nu fie vorba de o amigdalita cronica.

Astfel poate fi: forma hipertrofica a sifilisului secundar, maladia Hodgkin, leucemia limfoida, TBC.

Sfatul meu: nu chinuiti organismul pastrind amigdalele care de la an la an se infecteaza din ce in ce mai usor si devin o sursa de infectie sistemica.

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Pune o intrebare

Adresa ta de email nu va fi facuta publica.